Școala doctorală de istorie își propune să pregătească specialiști care să contribuie la progresul cunoașterii istorice, participând în mod activ la viața academică. Studenții care primesc titlul de doctor în istorie își desfășoară activitatea în învățământ, cercetare, arhive, muzee, edituri sau media.

Admiterea pentru studiile doctorale în istorie este selectivă. Candidații trebuie să dețină un master în istorie (sau în domenii înrudite) de la universități acreditate și să dovedească cunoașterea – cel puțin – a unei limbi de circulație internațională. În prealabil, candidații trebuie să intre în legătură cu un profesor coordonator de doctorat din domeniul în care doresc să elaboreze teza. Aproximativ 20 doctoranzi sunt înmatriculați în fiecare an, un număr mic care permite o colaborare mai bună cu profesorii coordonatori dar și alocarea de fonduri pentru cei mai mulți dintre cei admiși la studii doctorale.

Studiile doctorale de istorie se desfășoară pe o perioadă cuprinsă între 3 ani (cel puțin) și 7 ani (cel mult). Lungimea acestui interval de timp variază în funcție de gradul de pregătire a fiecărui doctorand, de posibilitățile de documentare și de asimilare a unor cunoștințe specifice fiecărui domeniu de cercetare.

Școala doctorală de istorie are următoarele domenii de studiu:

• Istorie antică şi arheologie
• Studii medievale
• Islam
• Istoria Imperiul otoman
• Studii Sud-Est Europene
• Mediterana în epoca modernă timpurie (sec. XVI-XVII)
• Istorie economică si socială
• Istorie culturală și a mentalităților
• Dezvoltarea istorică a capitalului uman
• Istorie culturală si studii vizuale
• Istoria culturii de masă
• Istoria filmului
• Studii de memorie (post-1945)
• Istoria secolului XIX
• Istoria secolelor XX – XXI